Noutăți

• 30 January 2019

Viziune de ansamblu privind relațiile de cooperare dintre Moldova și Uniunea Europeană după semnarea Acordului de Asociere

Vectorul european de dezvoltare al Republicii Moldova (RM) este considerat un deziderat fundamental, care reglementează direcția politicii interne și externe a acestei țări, vădit exprimată în programul de guvernare încă din 2013-2014. Un obiectiv ferm promovat, aparent de forțele politice pro-europene, pe de o parte, și respins de către partidele politice pro-ruse, pe de altă parte. Totuși, schimbarea din 2009 a regimului de conducere în Republica Moldova, precum și evoluțiile politice și de securitate în spațiul euro-atlantic și cel internațional, a întărit și mai mult aspirația RM de integrare în familia europeană.

Aprofundarea relațiilor de colaborare dinre aceste două entități are loc în baza Acordului de Asociere (AA) semnat la 27 iunie 2014 și intrat în vigoare la 1 iulie 2016. Noutatea acestui document legal constă în caracterul său complex și ambițios, care prevede cooperarea în diferite domenii de activitate de interes reciproc inclusiv stabilirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLASC/DCFTA). Or, Acordul de Asociere este o dovadă evidentă privind ireversibilitatea vectorului european al RM prin apropierea de comunitatea europeană și valorile sale democratice. Reamintim că Acordul respectiv a substituit primul document formal, consacrat stabilirii relațiilor diplomatice dintre acestea două, și anume Acordul de Parteneriat și Cooperare, intrat în vigoare în iulie 1998 pentru o perioadă de zece ani. Desigur, noul format de colaborare dintre RM și UE include o serie de angajamente, care responsabilizează partea moldovenească și cea europeană în atingerea integrării economice și asocierii politice dintre acestea.

Rezultatele aprofundării cooperării dintre Moldova cu instituțiile UE au înregistrat la început o tendință pozitivă. Punctul culminant în această ”aventură europeană” a RM a constituit-o liberalizarea regimului de vize cu UE pentru cetățenii moldoveni, din 28 aprilie 2014. Asta după ce autoritățile de la Chișinău au îndeplinit o serie de cerințe impuse de către oficialii de la Bruxelles. În același context, se înscriu progresele economice înregistrate o dată cu crearea DCFTA, care presupune eliminarea barierilor tarifare și non-tarifare din calea comerțului dintre Moldova și UE, obligând Guvernul RM să întreprindă reformele necesare în domeniul comerțului și politicilor comerciale ale țării în conformitate cu legislația și standardele europene. Efectele liberalizării comerțului dintre Moldova și UE vin, de fapt, să contribuie la modernizarea economiei țării, creșterea potențialului și sustenabilității serviciilor și produselor autohtone în raport cu cele de pe piața UE. 

În altă ordine de idei, trebuie să remarcăm că nu a fost pentru nimeni o surpriză, atunci cînd s-a semnat Acordul de Asociere/DCFTA dintre UE și Moldova, a urmat o reacție pe măsură din partea Federației Ruse, și anume, embargourile impuse pentru vinul, carnea, legumele și fructele din Moldova, care potrivit liderilor de la Chișinău constituie o decizie a Moscovei motivată politic.

Paradoxal, însă aceste embargouri au avut un efect previzibil și benefic, deoarece au determinat autoritățile moldovenești să identifice noi parteneri comerciali și piețe externe, orientîndu-se în mod special pe îmbunătățirea standardelor de calitate ale produselor autohtone, în pofida lacunelor în legislația națională, în sistemul standardelor fitosanitare și sanitare, precum și asumarea riscurilor de către întreprinzători moldoveni, în special din sectorul agricol.

Totuși, implementarea prevederilor DCFTA a contribuit nemijlocit la creșterea și diversificarea pieței de extindere a RM. Iar potrivit datelor Biroului Național de Statistică, partenerul principal comercial al Republicii Moldova este Uniunea Europeană. Astfel în 2017, 66,84% din totalul exporturile moldovenești au fost destinate către statele membre ale UE, și doar 38,38% către țările CSI, considerate a fi partenerii tradiționali ai RM . Cifrele vorbesc de la sine inclusiv în ceea ce privește exportul produselor agricole pe piața UE, care în anul 2017 a constituit 235 mln $, detronând piața țărilor CSI, înregistrînd o descreștere comparativ cu alți ani, suma totală fiind de 53 mln $ pentru aceeași perioadă. 

Cu toate acestea, adoptarea standardelor UE necesită timp, efort și investiții considerabile din partea Republicii Moldova, ale căror consecințe pozitive nu neapărat sunt simțite imediat, în timp ce costurile de modernizare și adaptare la noile standarde pot fi imense. Chiar și așa, succesele precedente înregistrate ar trebui să impulsioneze eforturile autorităților moldovenești în vederea implementării tuturor cerinților prevăzute de Acordul de Asociere/DCFTA, ca într-un final să îmbunătățească nivelul de trai al cetățenilor RM, devenind un stat veritabil democratic și modernizat. 

Acordul de Asociere UE-RM: implicații pentru regiunea transnistreană

Impactul aprofundării relațiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană s-a răsfrîns și asupra regiunii transnistrene, în particular, ne referim la implementarea DCFTA. Totuși, este important de specificat că și anterior regiunea transnistreană a beneficiat de un statut preferențial în relația comercială dintre Moldova și UE. Altfel spus, companiile transnistrene înregistrate la Camera de Comerț de la Chișinău, în baza certificatului eliberat de autoritate erau eligibile pentru a exporta pe piața europeană. 

Cît privește extinderea DCFTA în regiunea transnistreană, aceasta a fost un proces politic cu negocieri îndelungate dintre Chișinău și Bruxelles, dar și multe încercări fără de succes ale Tiraspolului de a tergiversa includerea regiunii în zona de liber schimb dintre RM și UE. 

În pofida celor menționate, s-a reușit extinderea DCFTA pe teritoriul necontrolat de autoritățile moldovenești, începînd cu 1 ianuarie 2016. Conform surselor oficiale, caracterul comerțului regiunii transnistrene cu UE este unul asimetric, prin urmare, o dată pe an, Consiliul de Asociere reexaminează această prevedere, ulterior, funcționarea DCFTA pe teritoriul regiunii este prelungită cu un an . Curios este faptul că potrivit deciziei din 18 decembrie 2015 a Consiliului de Asociere UE-RM, prevederile Acordului de Asociere inclusiv DCFTA sunt aplicate pe întreg teritoriul Republicii Moldova. În cele din urmă, nu există date oficiale publice să precizeze condițiile specifice care permit regiunii transnistrene să beneficieze de avantajele DCFTA.

Un rol semnificativ în acest proces l-a jucat factorul politic extern, și anume, Federația Rusă care a acceptat extinderea zonei de liber schimb în regiunea transnistriană, o decizie favorabilă Moscovei luînd în considerare sancțiunile economice impuse de UE și SUA ca răspuns la implicarea în confruntările militare din Ucraina, devalorizarea rublei rusești etc. Desigur, costurile financiare pentru susținerea regiunilor din spațiul ex-sovietic a devenit o adevărată povară pentru Rusia. Prin urmare, reducerea suportului financiar a avut efectul de coerciție a liderilor de la Tiraspol în vederea gestionării eficiente a banilor, care de cele mai dese ori ajungeau în mâinele companiei transnistrene Sherif, care deține monopolul în regiune. 

Dincolo de barierele și provocările cu care se confruntă regiunea din stînga Nistrului, a fost înregistrată o creștere economică ca urmare a extinderii DCFTA. Potrivit datelor statistice transnistrene, principalii exportatori ai acesteia sunt Moldova (30%), Ucraina (18,3%), România (16,2%), Germania (5,7%), Italia (6,1%) și Rusia (10,5%). Chiar dacă datele oficiale transnistrene reflectă realitatea într-un mod precaut, cifrele în sine arată o creștere accentuată a comerțului cu țările membre ale UE, în timp ce exporturile cu Federația Rusă se diminuează. 

Implementarea Acordului de Asociere/DCFTA de către Moldova reprezintă, de fapt, o oportunitate pentru regiunea transnistreană de a-și dezvolta potențialul economic în conformitate cu standardele UE și cele internaționale. În același timp, ar putea contribui la intensificarea dialogului și cooperării dintre Chișinău și Tiraspol în perspectiva de a avansa în procesul de soluționare a conflictului.

Înaintarea spre cursul european...

O dată cu afirmarea parcursului european de dezvoltare, Moldova devine parte inclusiv la diverse programe și parteneriate lansate de Uniunea Europeană. Printre cele mai semnificative remarcăm inițiativa Parteneriatului Estic , care include UE, țările membre și cele șase state partenere - Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova și Ucraina. Rolul acestui parteneriat comprehensiv este crearea unui spațiu comun al democrației, prosperității, stabilității și cooperării. În același timp, prevede consolidarea rezistenței statului și societății în raport cu provocările interne și externe, care trebuie să le facă față atît UE, cît și țările din cadrul Parteneriatului Estic. Nivelul de implicare a statelor partenere în această inițiativă depinde de interesele politice urmărite și evoluțiile regionale.

Luînd în considerare interesul sporit al UE de a investi în modernizarea și dezvoltarea democratică a statelor partenere, prin oferirea suportului tehnic și asistenței politico-financiare necesare, Moldova s-a implicat activ în programele lansate de UE. În particular, RM participă în cadrul parteneriatului de mobilitate privind migrația, la programele socio-culturale ”Europa creativă” și ”Erasmus+”, de asemenea, a devenit membră a Comunității Energiei, dar și țară parteneră a inițiativei Sinergia Mării Negre etc. 

Extinderea cadrului de cooperare dintre RM și UE se resfrînge și asupra domeniului de apărare și securitate prin intermediul Politicii de Securitate și Apărare Comună (PSAC) a UE , care vizează impulsionarea capabilităților de apărare la nivel de politici, instituții și operațiuni, consolidînd astfel instrumentul european de apărare și securitate. În rezultat, Moldova participă activ în misiunile UE de gestionare a crizelor. În acest fel, trece treptat de la rolul de ”beneficiar” la cel de ”contribuitor” în vederea menținerii păcii și stabilității la nivel regional și internațional. Totodată, Guvernul RM s-a angajat să reformeze sectorul de securitate și apărare în conformitate cu rigorile și realitățile externe, beneficiind de suportul și sprijinul Uniunii Europene, dar și altor actori internaționali în acest sens. 

UE, de asemenea, acordă o atenție sporită menținerii stabilității și prevenirii conflictelor în spațiul euro-atlantic și în imediata vecinătate. Prin urmare, lansarea în 2005 a Misiunii Uniunii Europene de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina (EUBAM) vine să ofere asistența necesară pentru dezvoltarea capacităților de control la frontieră, întărirea securității în regiune, precum și contribuirea la reglementarea transnistreană inclusiv în calitatea sa de observator în formatul de negocieri ”5+2”. După cum se cunoaște, Uniunea Europeană joacă un rol esențial în promovarea dialogului dintre Chișinău și Tiraspol, datorită programelor de întărire a încrederii întrea acestea, susținînd ”inițiativele comune care implică autoritățile locale, organizațiile societății civile și alte părți interesate din ambele părți” . 

Toate eforturile de consolidare a dialogului RM-UE sunt menite să contribuie la ”asocierea politică și integrarea economică între părți”, care de fapt reprezintă o adevărată provocare pentru acestea. În particular, finalitatea acestui proces ambițios nu prevede o claritate în ceea ce privește acordarea statutului de candidat pentru Republica Moldova privind integrarea în Uniunea Europeană. Iar UE nu prevede o viitoare extindere, în pofida faptului că în 2003 a salutat aspirațiile de integrare europeană a statelor balcanice. O extindere suplimentară a UE a stârnit îngrijorări serioase în rîndul liderilor și publicului european, și anume asupra capacităților instituționale și financiare ale UE, dar și a identității acesteia. Acest lucru este valabil, mai ales, țărilor care se deosebesc din punct de vedere cultural, adică Turcia, pe de o parte, și celor mai sărace state din cadrul Europei extinse, adică Georgia, Ucraina și Moldova, pe de altă parte. În aceste condiții, perspectivele integrării RM în familia UE sunt reduse, iar lipsa unei clarități demotivează atît clasa politică, cît și cetățenii moldoveni, chiar dacă 48% din populația RM susțin integrarea în UE, comparativ cu 37%, care se declară în favoarea Uniunii Vamale. 

Dezamăgire și regres democratic

Ancorarea elitei politice de la Chișinău în procesul implementării reformelor condiționate de instituțiile UE, i-a atribuit RM un loc favorabil în agenda europeană. Iar cu părere de rău a ajuns să fie de la elevul sârguicios la studentul repetent. Aici remarcăm disensiunile tot mai evidente între partidele politice, frauda bancară și criza financiară (2015), schimbarea sistemului electoral (2017) într-un mod netransparent și contrar recomandărilor instituțiilor europene, invalidarea alegerilor locale din Chișinău în lipsa unor temei juridice fondate (2018), adoptarea pachetului controversat de legi privind politica bugetar-fiscală și amnistia capitală, care au provocat o atitudine ostilă din partea UE în raport cu actuala guvernare de la Chișinău. Iar suspendarea asistenței macrofinanciare a UE pentru sprijinirea procesului de implementare a reformelor în domenii strategice a fost, de fapt, un răspuns pe măsura acțiunilor imature și iresponsabile a autorităților moldovenești. Evaluarea Parlamentului UE din 2018 privind realizarea Acordului de Asociere, declară expres că Moldova este un ”stat capturat de interese oligarhice”. Un asemenea calificativ atribuit Republicii Moldva de către UE este una dintre cele mai dure pînă în prezent, evidențiind regresul în respectarea principiilor democratice și valorilor europene la care subscris clasa politică de la Chișinău prin semnarea Acordului. 

Viitorul relațiilor de cooperare a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană este condiționat de modul în care se vor desfășura alegerile parlamentare din 24 februarie 2019. Un exercițiu democratic pe care trebuie să îl susțină clasa politică de la guvernare în vederea restabilirii imaginii de partener credibil și responsabil în fața europenilor. De asemenea, rezultatele alegerilor vor avea un impact asupra evoluției colaborării dintre RM și UE, luînd în considerare situația politică complicată din țară. Avem un președinte pro-rus, un prim-ministru pro-european, iar cei din opoziție (ex. Platforma Demnitate și Adevăr, Partidul Acțiune și Solidaritate) sunt pro-europeni dar critică guvernarea actuală pro-europeană. O asemenea imagine de ansamblu complică și mai mult lucrurile, tergiversînd procesul de modernizare și dezvoltare a țării în spiritul valorilor și normelor democratice, prevăzute în Acord.

În concluzie, putem menționa că orice decizie politică întreprinsă de guvernarea Republicii Moldova va fi strict monitorizată de către Uniunea Europeană. Iar orice deviere de la prevederile Acordului va fi dur taxată și vor avea efecte cu impact negativ asupra perspectivei asocierii politice și integrării economice dintre Moldova cu UE.

Această publicație este realizată de Centrul European „Pro-Europa” in Comrat cu suportul Fundaţiei Est-Europene, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.